19 mai. O zi fara titlu

Miine este marele miting, marea demonstratie impotriva acestei guvernari falimentare… Acum, in ajun, prin populatie se disemineaza informatii-sperietoare, se arata spre mineri, se arata cu degetul spre flamurile rosii, se face apel la psihoze trecute, se ambaleaza echipele de zgomot ale fanaticilor portocalii de pe Internet… O diabolica masina a timpului functioneaza astfel ireprosabil in tara asta si totul este tras in jos cu 20 de ani… Spectacolul este trist pe masura frigului si ploii mocanesti de afara si  ma astept ca miine televiziunile sa atinga noi virfuri de rating din editii speciale speculind nu numai disperarea ci si o asa zisa cadere din democratie a romanilor. Nu stiu daca vor fi miine in strada 20.000 sau 40.000 de oameni dar bine ar fi sa iasa in Piata Victoriei mult mai multi decit cei adunati la comanda sindicala pentru a exprima revolta, furia unei tari careia i s-a retezat pina si dreptul la speranta. Si bine ar fi sa fie un miting mai putin… romanesc decit cele pe care le stim… Dincolo de acest peisaj insa, ma intreb si eu daca manifestatia de miine, daca anuntatele greve care-i vor urma vor reusi totusi, pe de o parte, sa scape de spectrul derizoriului si, pe de alta, sa miste cit de cit fotoliile calde si moi ale imperturbabililor si oricum vremelnicilor puternici ai zilei… As fi deja mult prea naiv sa mai cred acum in demisii sau in gasirea unor solutii. Iar in… crapatul obrazului de rusine al cuiva… Atunci?!… P.S. – Poate, miine seara vom avea vreme si motive pentru niste variatiuni mai nuantate pe tema… data. UPDATE: Vorbeam ieri despre caderea in derizoriu… Nu stiu de ce, dar senzatia mea acum, dupa marele miting, este ca totul a fost, si asa ramine prin prisma efectelor: doar un… dans al pinguinilor! Servus, Blogolume! Manole masoara frigul de mai… La mine gradele-au fost cu vreo doua mai putin… Si aveam ginduri de flori de salcim, liliac sau tei… Cosmin schimba ziua in versuri amare… Mai gaseste in asta inspiratia… Onu imi pune pe masa firimituri din esenta vietii… De le-as putea prinde… La… Virtual Kid ;) gasesc un gind tulburator de-al Manei Ciutacu. Cum sa nu te treaca un fior? Adi face pina si dintr-un gen searbad precum leapsa un ceva citibil. Iar cind vine vorba de metale… e din categoria grea ;) Mircea pune citeva intrebari esentiale.