Ratacit. De 1 noiembrie

Nu-si mai vazuse de mult mormintele… Isi reprosa mereu asta. Astazi s-a dus la cimitire:  unul intr-un capat, celalalt in alt capat al orasului. De ziua mortilor. Zi de imprumut… de sfirsit morocanos de toamna.  Stia ca va fi puhoi de lume si ura sa se duca acolo fiindca „asa trebuie, fiindca „asa se face… De cind nu si-a mai vazut mormintele aproape ca s-a ratacit, mai ales in cimitirul cel nou. Cel vechi a ramas impietrit, este la fel cum l-a vazut prima oara, cu multi ani in urma, de parca acolo nu se mai ingroapa nimeni sau de parca se ingroapa pe aceleasi locuri… Generatii ingramadite unele peste altele. Cel nou, e ca un cartier rezidential de lux in care, de la luna la luna, mai apare o strada, o vila, o parcare, un rind de felinare, un gard viu… Aici, locul lui i se pare de fiecare data tot mai departe si isi aminteste cum, acum 17 ani si mai bine, aici era doar un cimp mare cu un pilc de cruci grupate strategic in cel mai indepartat colt. Isi aminteste cum cara apa in canistre, cum lasa masina in buza mormintului si cum, seri la rind, la lumina farurilor uda rasadurile de flori sa se prinda pe petecul ala de pamint uscat si fara umbra din zilele de dupa luna mai… Parca niciodata nu a mai vazut atita lume la cimitir, in ciuda frigului… A lasat si el niste coronite de brad, cu flori, de citiva lei… A aprins niste luminari, dar vintul le-a stins repede… Oseminte pierdute Tudor Arghezi Iubirea noastra a murit aici. Tu frunza cazi, tu creanga te ridici. Atit amar de ani e de atunci! Glicina tu, tu florile-ti arunci. A mai venit de-atuncea sa v-asculte, Voi plopi adinci, cu voci si soapte multe? Voi ati ramas intorti tot spre apus, Voi cresteti toti de-a pururea in sus. N-o mai zariti, din virfuri, nicaieri? Stiti voi ce vorba este vorba „ieri? La poarta, umbr-aceluiasi stejar, Ma rog, intrand, de domnul gradinar. Fintina curge, ca si-atunci, mereu, Tu curgi, fintina, pe trecutul meu. Si toate sint precum le-am cunoscut, Ramase-asa, ca dintru inceput. I-am spus ca vreau sa caut un mormint, Pe care l-am sapat, de mult, cintind. Si mi-a raspuns ca nu e in gradina lui. E-adevarat. Nu este mormintul nimanui. Evalueaza: Partajeaza asta: Partajare pe Tumblr Mai mult http://io-flavius.livejournal. Email Listare Google+ Buzunar Pinterest Apreciez asta: Apreciaza Incarcare... Similare