unfinished

nu ma mai amagesc cu suportul moral al unei fraze ca "if writing did not exist, what terrible depression we should suffer". de fapt, if depression did not exist, what terrible writings we should suffer. dupa ce am parafrazat in fel si chip celebra asertiune din the pillow book, am ajuns in sfarsit la o concluzie. sunt multumita. zambesc tamp. ascult blackfield, my gift of silence. secatuita de ipoteze care intuneca zonele prea triste ale trecutului apropiat. traiesc o lunga, prelungita, itchy, extinsa, imposibila tacere semnificativa. tacerea de dupa o intrebare a ta venita din alta viata (viata fireasca, logica, atat de la locul ei intr-un timp si spatiu modificate genetic de dramele mele zgomotoase, dar inca redresabila, atunci, la momentul ala. o viata pe care am incheiat-o, in schimb, subit, ca dintr-un moft, ca dintr-o curiozitate de pisica tembela, scutita de deliciile zgomotos-.sordide ale sezonului de imperechere sau ca de copil imbecilizat de batai crunte converite intr-un foarte bun sistem de defulare pentru parinti.) tacerea de dupa o gluma pe care o fac ca si cand ar trebui s-o intelegi (si iti cer prea mult). Postați pe blog!