Dragii mei, buna seara. E doar 7.14 p.m., dar pentru mine acum se termina ziua, sunt o persoana foarte matinala, la 6 a.m. ma trezesc, la 19-20, adorm. Cand scriu un text pentru blogul meu dimineata, nu ma ingras pentru ca ma insoteste doar o cafea in acest relaxant demers. Cand insa scriu seara, mananc desert dupa desertul de la cina, fructe si / sau rontaieli (nu fac acum poza cosurilor, pungilor si cutiei de pe biroul meu sa vi-o arat). Vreau sa scriu despre un sentiment extrem de frumos, dar tratat, cred eu, cu un soi de gresita apreciere a sensului si importantei sale. Fericirea Ieri am trait un binecuvantat episod de fericire si cantarindu-l cu mintea si cu sufletul mi-a dat cu atata plus de usurare si zambet, incat am realizat cat de stupid evaluasem pana atunci maruntele bucurii ale vietii ca feiciri, cat de repede trecatoare si sterpe erau acelea in comparatie cu motivul datator de fericire ce-mi fusese daruit in dupa-amiaza zilei de ieri (de parca l-as fi meritat, of!). Fericirea aceasta a mea, o simt, VA RODI fericire. Am fost bucuroasa pentru un succes, pentru o achizitie, pentru o carte, pentru o priveliste, pentru o vorba de apreciere, un gest de dragoste, pentru un gangurit de copil (al alteia), pentru diverse. Am fost bucuroasa si numeam bucuria fericire. V-am spus, pentru ca am cunoscut-o, in extraordinara sa simplitate, pentru mine, fericirea nu mai poate fi sinonima cu multumirea, cu satisfactia, cu bucuria, cu incantarea, cu euforia, cu beatitudinea, cu norocul. Mi-ar fi jena sa ma mai aud spunand “sunt fericita pentru ca mi-am cumparat fusta plisata”. Fericirea este o binecuvantare care copleseste, nicidecum ceva procurat de prin comert sau de aiurea, nu ceva obtinut numai prin noi insine. Va doresc sa cunoasteti cat mai curand si deplin fericirea.
marți, 25 decembrie 2018
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu