Gata! Au venit! Si inca mai vin… Precum o cascada, un torent, un val suierator. Noi? Sigur, ne-am pregatit sa-i primim, sa ne (re)cunoasca, sa duca obiceiurile noastre, traditiile peste mari si tari. Sa ne tina minte Si uite asa, cu ore bune inainte de Marea Finala (despre fotbal vorbesc, desigur), gratie zelului tipic romanesc, nu mai pot sa ies din casa ori sa ajung acasa decat daca ocolesc ditamai arealul. Urla sirenele mai ceva ca la venirea Papei, iar aseara am crezut ca intra elicopterele in bloc. Ba chiar mi s-a parut ca un copilot ne face cu ochiul noua, celor iesiti pe balcon sa simtim pala puternica de vant. Oricum zgomotul de fond a fost in fapt doar un palid preambul pentru ce va urma azi. M-au distrat si pregatirile laborioase, inclusiv plasarea noilor placutelor spre si dinspre aeroport, tarcurile (!) pentru fani si, evident, cafenelele aprovizionate cu bere speciala din aceea din care o gura daca sorbi, gata, esti Fan Romania pe veci! Eh, dar sa nu uitam pata de culoare. Brunete inalte, focoase, vopsite proaspat blond (mai, voi faceti de ras blondele naturale, cu atitudinea voastra artificiala!), cu tigara – neaparat slim ori mentolata – in manuta dreapta si cu simpaticul catelus de casa, la purtator (al carui nasuc mic se adapostea in decolteul generos al stapanei, ca o invitatie: ia uite ce cald si bine, chiar si umed e aici) si-au luat binemeritatul loc la produs, aaaa, pardon, la compus. 
La compus povesti despre Bucurestiul lor iubit, atat de infloritor in materie de “corazón”, mai ales la vreme de necaz cum e mai mereu in Romania. Una a spus aseara la TV ca “ar da orice sa fie cu un spaniol”. Chiar si pudelul din brate? Glumesc… Mi-a fost mila de bietii liceeni pusi sa le explice “turistilor” istoricul zonei vechi. Oooo, vorbeau si de Vlad Tepes… doar ca au fost intrerupti brusc pentru ca vizitatorii, mai sinceri si mai putin ipocriti decat noi, au spus direct: noi vrem bere!!! * Da, stiu, sunt carcotasa si nu scot in evidenta aici “avantajele, beneficiile, oportunitatile” create pentru tara mea draga, nu observ partea plina a paharului. Pai daca n-au Kriek – bere cu aroma de cirese amare, din aceea pentru sensibili, degeaba Hai ca plec, imi fac loc printre scutieri, doar e Ziua Europei (La multi ani, draga!) si tre’ sa vorbim muuuuuult si sigur fara rost. Fara legatura directa, doar cu usor iz de sezon:
La compus povesti despre Bucurestiul lor iubit, atat de infloritor in materie de “corazón”, mai ales la vreme de necaz cum e mai mereu in Romania. Una a spus aseara la TV ca “ar da orice sa fie cu un spaniol”. Chiar si pudelul din brate? Glumesc… Mi-a fost mila de bietii liceeni pusi sa le explice “turistilor” istoricul zonei vechi. Oooo, vorbeau si de Vlad Tepes… doar ca au fost intrerupti brusc pentru ca vizitatorii, mai sinceri si mai putin ipocriti decat noi, au spus direct: noi vrem bere!!! * Da, stiu, sunt carcotasa si nu scot in evidenta aici “avantajele, beneficiile, oportunitatile” create pentru tara mea draga, nu observ partea plina a paharului. Pai daca n-au Kriek – bere cu aroma de cirese amare, din aceea pentru sensibili, degeaba Hai ca plec, imi fac loc printre scutieri, doar e Ziua Europei (La multi ani, draga!) si tre’ sa vorbim muuuuuult si sigur fara rost. Fara legatura directa, doar cu usor iz de sezon: 
Fulgere si tunete, in premiera-n acest an, au anuntat zgomotos mai degraba sosirea unei veri timpurii, atentionand insa asupra vremelniciei zilelor trecute, gandite-n graba mult prea calduroase. Cerul era parca violet, vanat de la ranile lasate de fulgerele infuriate, pe alocuri parea insa peticit cu mici bulgari de un albastru-viu atat de odihnitor privirilor sufletelor noastre, iar ici-colo fasii lungi de un galben-ocru cald aduceau aminte de ramasitele unui soare ce tocmai statea sa (ne) apuna. Era un cer interesant, cum nu vazusem de multa vreme, in care toate culorile si formele aduceau aminte de povesti tandre de demult. Si de un vis continuu: al curcubeului din noi ce pare ca nu-si poate reuni niciodata capetele. 
