Intr-un bun sfarsit am gasit o tema pentru blog. O noua tema … cu care sa ma simt mai bine sau cel putin sa-mi lase impresia ca nu am facut degeaba schimbarea. Sunt unele momente in care iti dai seama ca ai nevoie de o schimbare. O schimbare care sa te ajute sa vezi mai bine lucrurile si pana la urma, sa te vezi mai bine pe tine. Nu stiu cum, dar am ajuns sa ma pun intr-o lumina proasta care ma cam deranjeaza. Nu stiu nici ce anume ma deranjeaza, ori poate stiu dar nu prea gasesc modul cel mai potrivit pentru a exprima asta in cuvinte, insa stiu ca nu mai sunt eu. De cateva zile … Poate sunt de vina sentimentele, poate e de vina o persoana anume, poate sunt doar obisnuitele mici probleme de la scoala iar eu ca de obicei tind sa exagerez sau poate totul se intampla numai in mintea mea. Acum vreo doi ani traiam aproape numai in vis. Ajunsesem sa reusesc multe lucruri in vis, lucruri pe care nu as fi indraznit nicidecum sa le realizez de-adevaratelea. Si eram incantata ca pot visa cu ochii deschisi la lumea mea, lumea mea aproape perfecta, care avea mereu pe fundal una din melodiile mele preferate … Incet, incet, mi-am dat seama ca nu faceam decat sa-mi fac un mare rau. Sa traiesti in vis inseamna oarecum sa te ucizi in viata reala. Sa nu mai dai importanta evenimentelor care se intampla cu adevarat in jurul tau, pentru ca tu stii sau ai impresia ca vei rezolva totul in vis. Vei sta asezat pe pat, vei avea castile in urechi cu muzica data tare si nu va trebui decat sa privesti spre tavan si sa iti imaginezi cele mai minunate lucruri care nu se vor intampla niciodata in realitate. Sau mai rau, iti vei inchipui ca poti repara ceva din trecut, ceva care te-a ranit si care nu te lasa sa inaintezi … De unde am pornit? Nici macar nu mai stiu unde am ajuns. … In prezent, nu mai suport sa traiesc in vis. De aceea de fiecare data cand ma surprind visand cu ochii deschisi la cine stie cine, imi dau o palma si ma ridic. Nu mai am nevoie de vise, nu mai am nevoie de albul tavanului, ci de persoane, atingeri, mangaieri si vorbe frumoase. Nu, acum nu va ganditi la cine stie ce … Vreau sa spun ca am nevoie de apropierea persoanelor din realitate. Da, am mai spus asta si o sa ma repet pana o sa-mi intre in cap si voi fi in stare sa actionez la fel de sigura pe mine cum faceam ‘pe vremuri’ cand visam cu ochii deschisi si rare erau situatiile in care nu reuseau ceea ce-mi propuneam. Cred ca simt o teama … si o neputinta anume, care ma impiedica nu doar sa fac lucrurile pe care trebuie sa le fac pentru scoala, ci ma impiedica si sa fiu cine sunt cu adevarat. Ma enerveaza ca ma port atat de stupid si de copilaresc cand deja am ajuns la varsta la care ceilalti asteapta lucruri marete de la tine. Si ma enerveaza si chestia asta cu “deja esti mare. ai 17 ani. altii la varsta ta deja muncesc!”. Nu mai vreau nimic. Nu ma mai vreau pe mine. Sau de fapt vreau ceva dar stiu ca tintesc prea sus si asta ma face sa ma simt ca naiba. Urasc tot ceea ce simt in momentul asta! Poate noua tema, imi va aduce mai multa lumina. Ca deh, speranta moare ultima.

Emanuela vrea sa stie care sunt filmele care m-au marcat pe mine. Si pe langa ea si Maria Barbu vrea sa stie asta. Ei bine, daca va spun ca in momentul asta nu imi vine in minte nici un film care sa ma fi marcat la modul serios, ce o sa-mi spuneti? Hmmm. O sa folosesc alta chestie, poate imi vin in minte mai usor. “Filmele care mi-au placut foarte mult si care mi-au dat si ceva de gandit sau imi lasau ceva in sufletel de fiecare data cand le vedeam” … asta ar insemna un film care m-a marcat? In fine. Sa incepem cu inceputul. Binenteles, “Titanic”. Prima data cand l-am vazut, nu l-am vazut in intregime. Motivul? Eram prea mica si nu trebuia sa vad unele scene … gen cand se dezbraca aia (cum naiba o chema? Kate?) ca sa o deseneze Jack (uite ca numele lui l-am retinut! oare de ce?). Sau cand fac ei dragoste in masina … Totusi, ceea ce m-a impresionat a fost sfarsitul. Am plans primele dati cand l-am vazut si nu mi-e rusine sa o recunosc. M-a impresionat mult dragostea lui Jack si cum s-a sacrificat el pentru ea (care era bai numele ei?) si cata incredere avea tipa in Jack. Nu stiu cate iubiri sunt atat de intense. Nu cred ca as putea avea vreodata atata incredere intr-un om pe care de abia l-am cunoscut. Dar deh … dragostea. Acum va dati seama ca vorbesc 50% in gluma, 50% la modul serios. Insa chiar a fost un film care mi-a placut enorm si pe care mi-ar placea sa-l revad in curand. Apoi, cred ca ar fi “A noua poarta”. L-am vazut de doua ori si imi doresc foarte tare sa-l revad. In primul rand, eram moarta dupa rolul lui Johnny Depp (ca sa nu mai vorbim de cum arata) si tot suspansul ala de la inceput pana la sfarsit mi-a cam dat fiori, dar m-a lasat fascinata. Ador filmele politiste, psihologice si astea mai dark (ok… sa nu aiba scene sangeroase!). Hmmm. Nu mai stiu. Mi-a placut foarte mult si “Codul lui DaVinci”. Multi spun ca a fost o porcarie, insa eu cum nu am citit cartea si am avut parte de niste explicatii dinainte sa vad filmul si pe parcusul lui, am fost de-a dreptul fascinata. Si m-am indragostit de Audrey Tautou! Ar mai fi si “Constantine”. Cu exceptia scenelor in care Constantine e aproape papat de gandaci sau viermi sau ce naiba erau aia, filmul e fanastic! Si sa nu-l uitam pe Keanu Reeves =P~ imbracat in camasa aiaaaa si cu cravata aiaaa !!! moaa :X :X (da, stiu, sunt obsedata!). Acum in fine nici nu prea am starea de a ma gandi serios la ce filme mi-au placut foarte mult si sa fac o clasificare ca sa vad care ar merita mentionate, insa in general nu prea le am cu filmele (mai mult cu serialele). Ar mai fi si Matrix si Girl, Interrupted si ce naiba am mai vazut in ultima vreme. :)) De asta vreau sa vad mai multe, sa fac rost de cele care au fost premiate si aplaudate si laudate si super-super placute de public, alea alea :-j, ca sa imi fac totusi o parere si sa nu ma mai crizez cand aud de thrillere si horror-uri, fara sa stiu despre ce e vorba. Deci o sa revin cand ma mai documentez. P.S. Tocmai mi-am amintit de comedia aia super dulce. “A lot like love” (nu stiu titlul in romaneste). Super hazoasa! Si gata nu mai zic nimic ca mi-e lene si mi-e somn. :)) A! Aproape ca uitam. Tagul se duce la my sweet Lex si la cine mai vrea si are chef.