Recunoasterea superioritatii barbatului in domeniu este data, cred eu, si de genul cuvantului ales sa desemneze activitatea desfasurata, „lingau” fiind, dpdv gramatical, de gen masculin. Probabil de aceea barbatii presteaza mai rar, dar apasat, iar femeile simt nevoia sa o faca mai des, dar mai „moale”. Legea compensatiei. Dar fiindca tot am spus ca voi muta centrul dezbaterii in planul experientei personale, am sa aduc in discutie si faptul ca pentru o perioada de trei ani si ceva am condus un colectiv format exclusiv din femei. Nu multe, putin peste o duzina, dar trebuie specificat si faptul ca, cel sau cei care le-au angajat au fost atenti la absolut toate detaliile, ba chiar au insistat pe unele. Colegii care isi permiteau asta (adica cei de acelasi rang sau situati pe trepte ierarhice superioare) imi spuneau „sef de harem”. O perioada frumoasa a existentei mele dar si teribil, ingrozitor de grea. Si asta pentru ca, de felul meu, sunt un om vesel, un om caruia-i place mult sa rada si care poate gasi nelimitat subiecte sau oportunitati pentru a face asta 24/24, 7 zile din 7. Ori asta poate echivala in unii ochi si cu „abordabil” . Nimic mai fals. Din punctul asta de vedere sunt un pretentios (poate nefondat si exagerat) vecin cu fitosenia, care nu accepta ca „ea” sa faca primul pas. Si spun ca a fost o perioada grea pentru ca eram supus zilnic si temeinic linguselilor. Marturisesc ca, atent la detalii asa cum sunt intotdeauna, imi impusesem si reusisem, in ciuda aspectului de top-modele, sa ii gasesc fiecarei subalterne cate-un defect care sa le indeparteze de statutul de virtuale aparitii in visele mele erotice. Si era greu fiindca, fiind destul de tanar, nu prea puteam trasa cu precizie linia care sa delimiteze linguseala „simpla” -pe modelul degetelor care-ti ciupesc umarul sacoului „Sefu…, urma s-aveti o scama”, de linguseala care deja imbraca forma unor propuneri mai putin ortodoxe. Dar „saful al mare” ma avertizase din start, la angajare : sa nu care cumva sa te puna Necuratul sa-i „cedezi” vreuneia, ca esti halit ! Daca ai nevoie, v ii la mine si-ti dau vreo doua numere de telefon. Fete discrete, fara batai de cap. Si l-am ascultat cu sfintenie. Si stiti cum e sa fii intrebat de peste zece ori pe zi „Sefuuuu… va fac o cafea ?”. Va spun eu. Iti faci singur, fiindca nu vrei sa superi pe nimeni si nici sa-ti iasa vorbe. Nici acum nu o duc chiar pe roze din punctul asta de vedere dar anii care s-au adaugat au pus un plus si la capitolul diplomatie, experienta, stiinta evitarii. Fac tot ceea ce este posibil dar, dosul meu este in permanent pericol. Si, pe cuvantul meu, chiar nu imi place asta ! Nu ma simt nici mai bun, nici mai util, nici mai placut. Detest falsitatea sub toate formele ei. Articol scris pentru Superblog 2036 ! (sper ca la acea data sa-mi fi schimbat deja parerea despre ceea ce acum nu consider a fi decat un truc ieftin). Si este primul advertorial scris pe acest blog, advertorial inchinat coprofagei prese romanesti pupacioase si lingacioase zilnic, neobosit si de-a dreptul gretos a dosului generos al RMGC.
Asa cum o spune si titlul nu voi ataca acest subiect la modul concentrat, exhaustiv, riguros. Cand elev fiind, mi s-a dat tema de vacanta lectura „Fratilor Jderi” si-a „Neamului Soimarestilor”, mi-am spus cateva cuvinte-n barba. Si nu de bine. Marturisesc jenat ca nu sunt tocmai fan Sadoveanu. Cam prea insistent in planul descriptiv, fara a uimi sau a straluci in asta. Parerea mea, vorba lui nea Nicu Vacaroiu. Zana acum sigur priveste incruntata, gata-gata sa-mi scrijeleasca apasat un 4 in catalogul virtual al blogosferei. Dar nu intelegeam cum o poveste relativ simpla poate sa se intinda pe sute si sute de pagini. Acum insa ii dau dreptate scriitorului. Sunt subiecte pe care, furat de patima, te intinzi ca mata la soare, fara sa realizezi. Asa-i si cu lingaul. Un studiu cu pretentii pe tema asta s-ar intinde pe mii de pagini si probabil ca nici atunci nu ar fi complet. De-aia doar voi puncta doar cateva aspecte, majoritatea parte a ceea ce pompos numesc „experienta personala”. Practic, cam toata activitatea mea profesionala s-a desfasurat sub semnul poverii de a fi sef. Sau sefut. Nu am premeditat si nici nu am ales asta, pe acelasi principiu conform caruia numele si parintii nu ti-i alegi. Imediat dupa terminarea facultatii am devenit ceea ce este cunoscut in literatura de specialitate, ca ofiter de cart. Ca ofiter aveai dosul expus dorintei unei parti a echipajului, dintre nebrevetati (cei cu studii medii), de a-ti castiga simpatia. Lingaii de vapor sunt insa ceva mai moderati, mai retinuti in gesturi si cuvinte, fiindca exista riscul de a fi taxati corespunzator (a se citi „fugariti cu ranga pe punte”) de „colegii” care nu agreeaza acest mod de construire a carierei. Nu de alta, dar au mai iesit unii seara la o tigara pe coverta si dimineata nu au mai fost de gasit. In ciuda dorintei evidente de a presta cu maxim de discretie, lingaul este lesne identificabil. Il da de gol cerbicia, patosul, patima, pasiunea pe care o pune in exercitarea activitatii astfel ca sunetul limbii lui capata sonoritatea pe care ar avea-o dac-ar avea limba aspra a unui bou. Sau, mai degraba, de parca ar avea limba imbracata in piele de rechin, piele pe care daca iti plimbi degetul intr-un sens o simti placuta, moale si catifelata iar in sens invers iti poti ascuti creionul pe ea, capatand consistenta unei bucati de smirghel. Haaaaarsti… haaaarsti… auzi in preajma lingaului, cu suficienta acuratete pentru a deslusi cui apartine limba. Lingaul poate fi identificat si dupa nume atunci cand alege sa presteze public ( si lumea-i recunoaste ca pe Lingaul Gheorghe, Lingaul Vasile sau Lingaul Ion, etc.) dar si dupa obiectul adoratiei, imbracand in acest sens o haina care il pierde oarecum intr-un nemeritat anonimat, devenind Lingaul lu’ „x” (Voic ulescu, Basescu, Ponta, Antonescu, etc. Pana si Boc, in ciuda staturii mignone – si deci a unui popou proportional mai mic decat al altora, a avut armata lui de lingai). Exista si o diferentiere bazata pe sexul prestatorului. Lingaul-barbat este de departe mai priceput. Este cunoscut faptul ca principala diferenta cu caracter ocupational intre sexe consta in aceea ca barbatul se poate concentra asupra unui singur aspect (pe care insa il face temeinic, constiincios, neomitand detalii) in timp ce femeia este capabila de a urmari concomitent, distributiv, mai multe subiecte (iar cantitatea se manifesta in detrimentul „calitatii”). Recunoasterea superioritatii barbatului in domeniu este data, cred eu, si de genul cuvantului ales sa desemneze activitatea desfasurata, „lingau” fiind, dpdv gramatical, de gen masculin. Probabil de aceea barbatii presteaza mai rar, dar apasat, iar femeile simt nevoia sa o faca mai des, dar mai „moale”. Legea compensatiei. Dar fiindca tot am spus ca voi muta centrul dezbaterii in planul experientei personale, am sa aduc in discutie si faptul ca pentru o perioada de trei ani si ceva am condus un colectiv format exclusiv din femei. Nu multe, putin peste o duzina, dar trebuie specificat si faptul ca, cel sau cei care le-au angajat au fost atenti la absolut toate detaliile, ba chiar au insistat pe unele. Colegii care isi permiteau asta (adica cei de acelasi rang sau situati pe trepte ierarhice superioare) imi spuneau „sef de harem”. O perioada frumoasa a existentei mele dar si teribil, ingrozitor de grea. Si asta pentru ca, de felul meu, sunt un om vesel, un om caruia-i place mult sa rada si care poate gasi nelimitat subiecte sau oportunitati pentru a face asta 24/24, 7 zile din 7. Ori asta poate echivala in unii ochi si cu „abordabil” . Nimic mai fals. Din punctul asta de vedere sunt un pretentios (poate nefondat si exagerat) vecin cu fitosenia, care nu accepta ca „ea” sa faca primul pas. Si spun ca a fost o perioada grea pentru ca eram supus zilnic si temeinic linguselilor. Marturisesc ca, atent la detalii asa cum sunt intotdeauna, imi impusesem si reusisem, in ciuda aspectului de top-modele, sa ii gasesc fiecarei subalterne cate-un defect care sa le indeparteze de statutul de virtuale aparitii in visele mele erotice. Si era greu fiindca, fiind destul de tanar, nu prea puteam trasa cu precizie linia care sa delimiteze linguseala „simpla” -pe modelul degetelor care-ti ciupesc umarul sacoului „Sefu…, urma s-aveti o scama”, de linguseala care deja imbraca forma unor propuneri mai putin ortodoxe. Dar „saful al mare” ma avertizase din start, la angajare : sa nu care cumva sa te puna Necuratul sa-i „cedezi” vreuneia, ca esti halit ! Daca ai nevoie, v ii la mine si-ti dau vreo doua numere de telefon. Fete discrete, fara batai de cap. Si l-am ascultat cu sfintenie. Si stiti cum e sa fii intrebat de peste zece ori pe zi „Sefuuuu… va fac o cafea ?”. Va spun eu. Iti faci singur, fiindca nu vrei sa superi pe nimeni si nici sa-ti iasa vorbe. Nici acum nu o duc chiar pe roze din punctul asta de vedere dar anii care s-au adaugat au pus un plus si la capitolul diplomatie, experienta, stiinta evitarii. Fac tot ceea ce este posibil dar, dosul meu este in permanent pericol. Si, pe cuvantul meu, chiar nu imi place asta ! Nu ma simt nici mai bun, nici mai util, nici mai placut. Detest falsitatea sub toate formele ei. Articol scris pentru Superblog 2036 ! (sper ca la acea data sa-mi fi schimbat deja parerea despre ceea ce acum nu consider a fi decat un truc ieftin). Si este primul advertorial scris pe acest blog, advertorial inchinat coprofagei prese romanesti pupacioase si lingacioase zilnic, neobosit si de-a dreptul gretos a dosului generos al RMGC.
Recunoasterea superioritatii barbatului in domeniu este data, cred eu, si de genul cuvantului ales sa desemneze activitatea desfasurata, „lingau” fiind, dpdv gramatical, de gen masculin. Probabil de aceea barbatii presteaza mai rar, dar apasat, iar femeile simt nevoia sa o faca mai des, dar mai „moale”. Legea compensatiei. Dar fiindca tot am spus ca voi muta centrul dezbaterii in planul experientei personale, am sa aduc in discutie si faptul ca pentru o perioada de trei ani si ceva am condus un colectiv format exclusiv din femei. Nu multe, putin peste o duzina, dar trebuie specificat si faptul ca, cel sau cei care le-au angajat au fost atenti la absolut toate detaliile, ba chiar au insistat pe unele. Colegii care isi permiteau asta (adica cei de acelasi rang sau situati pe trepte ierarhice superioare) imi spuneau „sef de harem”. O perioada frumoasa a existentei mele dar si teribil, ingrozitor de grea. Si asta pentru ca, de felul meu, sunt un om vesel, un om caruia-i place mult sa rada si care poate gasi nelimitat subiecte sau oportunitati pentru a face asta 24/24, 7 zile din 7. Ori asta poate echivala in unii ochi si cu „abordabil” . Nimic mai fals. Din punctul asta de vedere sunt un pretentios (poate nefondat si exagerat) vecin cu fitosenia, care nu accepta ca „ea” sa faca primul pas. Si spun ca a fost o perioada grea pentru ca eram supus zilnic si temeinic linguselilor. Marturisesc ca, atent la detalii asa cum sunt intotdeauna, imi impusesem si reusisem, in ciuda aspectului de top-modele, sa ii gasesc fiecarei subalterne cate-un defect care sa le indeparteze de statutul de virtuale aparitii in visele mele erotice. Si era greu fiindca, fiind destul de tanar, nu prea puteam trasa cu precizie linia care sa delimiteze linguseala „simpla” -pe modelul degetelor care-ti ciupesc umarul sacoului „Sefu…, urma s-aveti o scama”, de linguseala care deja imbraca forma unor propuneri mai putin ortodoxe. Dar „saful al mare” ma avertizase din start, la angajare : sa nu care cumva sa te puna Necuratul sa-i „cedezi” vreuneia, ca esti halit ! Daca ai nevoie, v ii la mine si-ti dau vreo doua numere de telefon. Fete discrete, fara batai de cap. Si l-am ascultat cu sfintenie. Si stiti cum e sa fii intrebat de peste zece ori pe zi „Sefuuuu… va fac o cafea ?”. Va spun eu. Iti faci singur, fiindca nu vrei sa superi pe nimeni si nici sa-ti iasa vorbe. Nici acum nu o duc chiar pe roze din punctul asta de vedere dar anii care s-au adaugat au pus un plus si la capitolul diplomatie, experienta, stiinta evitarii. Fac tot ceea ce este posibil dar, dosul meu este in permanent pericol. Si, pe cuvantul meu, chiar nu imi place asta ! Nu ma simt nici mai bun, nici mai util, nici mai placut. Detest falsitatea sub toate formele ei. Articol scris pentru Superblog 2036 ! (sper ca la acea data sa-mi fi schimbat deja parerea despre ceea ce acum nu consider a fi decat un truc ieftin). Si este primul advertorial scris pe acest blog, advertorial inchinat coprofagei prese romanesti pupacioase si lingacioase zilnic, neobosit si de-a dreptul gretos a dosului generos al RMGC.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu