Nu te arata nimeni cu degetul, ba dimpotriva, vei starni aprecieri admirative. Se va spune despre tine ca esti barbatoasa (fara ca asta sa contina ceva peiorativ sau ironic), ca esti bataioasa, ca stii ce vrei de la viata, ca esti o femeie moderna. La barbatul in devenire liberul arbitru este anulat. Nu doar ca nu-ti da nimeni nici macar o bere la halba gratis (decat vreun alt coleg de suferinta), dar esti obligat sa iti asumi o mie si una de indatoriri, unele firesti, altele de natura sclavagist-feudala. Si nu la dus gunoiul sau batut covoarele ma refer aici. Si daca nu te pricepi sau nu iti iese sa fii barbat „adevarat”, ai pus-o. Ti se lipesc pe spatele sacoului si iti atarna de turul pantalonilor mai multe etichete decat globulete in pomul de Craciun, una mai frustranta si mai dezonoranta decat alta : esti molau, bleg, mototol, pleostit, malaiet, mamaligos, nauc, tont, nu esti in stare de nimic, faci umbra pamantului degeaba, n-ai oo sau sange-n instalatie, etc. Plecand de la Simone de Beauvoir si Jean Paul Sartre, puteam sa mentin un nivel „academic” al discursului si sa trec la Lucian Boia care, in capitolul „Disparitii : femeia si rasele” din volumul „Sfarsitul Occidentului ? Spre lumea de maine”, spune „Intrebarea este in ce masura disocierea „barbat-femeie” are un fundament biologic sau este, dimpotriva, mai degraba de ordin cultural. Tendinta „politic corecta” a Occidentului este sa accentueze asupra determinarilor culturale. Nu natura, ci cultura ne-ar face asadar barbati sau femei. (…) S-a terminat cu tirania naturii, suntem in cultura.” Sau sa trec prin Queen si sa spun si eu ca Freddie Mercury : „You can be anything you want to be/Just turn yourself into anything you think that you could ever be”. Dar adevarul este altul. Frustrarea mea nu are nimic academic in ea. Ea a plecat de la o afirmatie profund umilitoare a unui om care a fost considerat ani de zile cel mai puternic barbat al planetei, Bill Clinton. Si care de curand a spus cum ca „Sotia mea s-a culcat cu mai multe femei decat mine !”. Greu sa mai adaugi ceva la asta. Intelegeti deci, ce gust are cafeaua mea in dimineata asta ?
„Nu te nasti femeie, ci devii una”, spunea in secolul deja trecut Simone de Beauvoir si zicerea asta-i ase de adanca de face sa crape de invidie pana si Groapa Marianelor cu toti cei 11.000 de metri ai ei cu tot. Sigur, pentru superficialii care cred ca a fi gurmand inseamna sa mananci mititeii cu mustar de Dijon sau fasolea cu ciolan de porc vietnamez, zicerea lu tanti Simone ar putea fi dusa lejer in derizoriu cu parafrazari gen „Nu te nasti creata, dar iti poti pune bigudiuri”. Pe blogul asta insa, eu am ales sa ofer o perspectiva profunda lucrurilor si sa nu vad in bobul de grau doar aportul caloric al unui gram de chifla, ci il privesc inclusiv din perspectiva unui mult mai modest urmas al lui Blaga, ca pe „Mirabila samanta”, cu toate atributele genezei care decurg de-aici. Asta imi da cateodata dureri de cap, dar vorba englezului : „We may have something (in cap), or we may have nothing (si anume, tot in cap). Desi nu pare, introducerea asta pleaca de la o frustrare. Frustrare care, desi rar imi doresc o astfel de postura, ma impinge un pic catre misoginism. Ca, na belea, ocupat sa puna botul la feminismul Simone-ei, lui Sartre nu i-a trecut prin cap sa observe ca in zicerea consoartei se ascunde o mare nedreptate care li se face barbatilor. Pentru ca barbatii nu pot spune „Nu te nasti barbat, devii unul” ci, nu te nasti barbat, dar esti obligat sa devii unul. Femeia are liberul arbitru. Ea se naste, asa cum ne nastem toti, dupa care are de ales : poate deveni femeie sau nu. Daca devine femeie, dar una adevarata – vreau sa spun, adica femeie din varful unghiutelor de la picioruse si pana spre firul cel mai rebel al parului, apai de pe la 16 ani s-a scos : primeste prajituri si ciocolata moca (sau dupa caz, tigari), nu mai plateste bilete la film, teatru sau concerte, gaseste lejer pe cate unul care nu mai doarme noptile gandind la ce mofturi sa ii mai satisfaca, poetii o canta in versuri, Columbeanu sau Cocos sunt dispusi sa imparta cu ea ceea ce au furat riscandu-si libertatea. Daca n-ai chef sa devii femeie, nu-i bai. Nu te arata nimeni cu degetul, ba dimpotriva, vei starni aprecieri admirative. Se va spune despre tine ca esti barbatoasa (fara ca asta sa contina ceva peiorativ sau ironic), ca esti bataioasa, ca stii ce vrei de la viata, ca esti o femeie moderna. La barbatul in devenire liberul arbitru este anulat. Nu doar ca nu-ti da nimeni nici macar o bere la halba gratis (decat vreun alt coleg de suferinta), dar esti obligat sa iti asumi o mie si una de indatoriri, unele firesti, altele de natura sclavagist-feudala. Si nu la dus gunoiul sau batut covoarele ma refer aici. Si daca nu te pricepi sau nu iti iese sa fii barbat „adevarat”, ai pus-o. Ti se lipesc pe spatele sacoului si iti atarna de turul pantalonilor mai multe etichete decat globulete in pomul de Craciun, una mai frustranta si mai dezonoranta decat alta : esti molau, bleg, mototol, pleostit, malaiet, mamaligos, nauc, tont, nu esti in stare de nimic, faci umbra pamantului degeaba, n-ai oo sau sange-n instalatie, etc. Plecand de la Simone de Beauvoir si Jean Paul Sartre, puteam sa mentin un nivel „academic” al discursului si sa trec la Lucian Boia care, in capitolul „Disparitii : femeia si rasele” din volumul „Sfarsitul Occidentului ? Spre lumea de maine”, spune „Intrebarea este in ce masura disocierea „barbat-femeie” are un fundament biologic sau este, dimpotriva, mai degraba de ordin cultural. Tendinta „politic corecta” a Occidentului este sa accentueze asupra determinarilor culturale. Nu natura, ci cultura ne-ar face asadar barbati sau femei. (…) S-a terminat cu tirania naturii, suntem in cultura.” Sau sa trec prin Queen si sa spun si eu ca Freddie Mercury : „You can be anything you want to be/Just turn yourself into anything you think that you could ever be”. Dar adevarul este altul. Frustrarea mea nu are nimic academic in ea. Ea a plecat de la o afirmatie profund umilitoare a unui om care a fost considerat ani de zile cel mai puternic barbat al planetei, Bill Clinton. Si care de curand a spus cum ca „Sotia mea s-a culcat cu mai multe femei decat mine !”. Greu sa mai adaugi ceva la asta. Intelegeti deci, ce gust are cafeaua mea in dimineata asta ?
Nu te arata nimeni cu degetul, ba dimpotriva, vei starni aprecieri admirative. Se va spune despre tine ca esti barbatoasa (fara ca asta sa contina ceva peiorativ sau ironic), ca esti bataioasa, ca stii ce vrei de la viata, ca esti o femeie moderna. La barbatul in devenire liberul arbitru este anulat. Nu doar ca nu-ti da nimeni nici macar o bere la halba gratis (decat vreun alt coleg de suferinta), dar esti obligat sa iti asumi o mie si una de indatoriri, unele firesti, altele de natura sclavagist-feudala. Si nu la dus gunoiul sau batut covoarele ma refer aici. Si daca nu te pricepi sau nu iti iese sa fii barbat „adevarat”, ai pus-o. Ti se lipesc pe spatele sacoului si iti atarna de turul pantalonilor mai multe etichete decat globulete in pomul de Craciun, una mai frustranta si mai dezonoranta decat alta : esti molau, bleg, mototol, pleostit, malaiet, mamaligos, nauc, tont, nu esti in stare de nimic, faci umbra pamantului degeaba, n-ai oo sau sange-n instalatie, etc. Plecand de la Simone de Beauvoir si Jean Paul Sartre, puteam sa mentin un nivel „academic” al discursului si sa trec la Lucian Boia care, in capitolul „Disparitii : femeia si rasele” din volumul „Sfarsitul Occidentului ? Spre lumea de maine”, spune „Intrebarea este in ce masura disocierea „barbat-femeie” are un fundament biologic sau este, dimpotriva, mai degraba de ordin cultural. Tendinta „politic corecta” a Occidentului este sa accentueze asupra determinarilor culturale. Nu natura, ci cultura ne-ar face asadar barbati sau femei. (…) S-a terminat cu tirania naturii, suntem in cultura.” Sau sa trec prin Queen si sa spun si eu ca Freddie Mercury : „You can be anything you want to be/Just turn yourself into anything you think that you could ever be”. Dar adevarul este altul. Frustrarea mea nu are nimic academic in ea. Ea a plecat de la o afirmatie profund umilitoare a unui om care a fost considerat ani de zile cel mai puternic barbat al planetei, Bill Clinton. Si care de curand a spus cum ca „Sotia mea s-a culcat cu mai multe femei decat mine !”. Greu sa mai adaugi ceva la asta. Intelegeti deci, ce gust are cafeaua mea in dimineata asta ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu