Petul trece pe la toti cei patru navetisti. Beau si se pun din nou pe motait, absenti. - Dar astea sunt din Biblie. Mata le-ai copiat de-acolo. - Da, doamna, e teatru biblic, cu scene din viata Mantuitorului. Da’ sunt scrise de mine… - Ma rog… Actul II Incepe cu soneria unui telefon pe fundal. Tonul de apel, o melodie cu iz de cantare religioasa. „Costumul cu servieta” duce telefonul la ureche : - Da, domnu’ pastor, io. Pa tren, domnu’ pastor, vorbeam cu doua doamne despre rugaciune, despre Mantuitoru… Spre Fetesti, da, domnu’ pastor… Ei, daaa…, am fost domnu’ pastor, cum sa nu fiu ?… Da’ daca tot ati adus conversatia noastra inspre aici, apai am si eu o nemultumire. Ca mie sa imi spuneti, noi cati evanghelizam intr-un sat ? Ca luna trecuta io am fost in satul „T” s-acuma ieri, cand am trecut pe-acolo sa le las din revistele alea noi, mi-au zis ca i-or mai evanghelizat doi… Pe unul l-am recunoscut dupa descriere. Lung, desirat si cu mustata, e clar ca-i Icsulescu. D’apoi ii corect asa ? Sa mai vina si altii sa evanghelizeze peste ce am evanghelizat eu deja ? Oamenii din sat ce-or sa zaca ? Ca cati Mantuitori sunt ? Nu ii corect sa fie numa’ unu, asa ca si Mantuitoru ? S-apoi nu ca-i vorbesc de rau, da din greseala am nimerit si eu peste un sat unde mai evanghelizase deja Icsulescu&hellip ; Stiti cum m-o luat lumea la intrebari ? : „Da’ tu din ce secta mai esti ?” Ori nu asa se face treaba, domnu’ pastor. A trebuit sa-i evanghelizez io din nou, asa ca i-am trecut la mine in tabel. Daca apare si la Icsulescu in tabel, apai nu ie corect, ca nu erau bine evanghelizati. Io imi fac treaba ca la carte si numa’ unde m-ati trimis, nu ca altii care vor sa-i evanghelizeze ei pe toti sa faca numa’ ei toti banii… Ca tot am adus conversatia inspre bani… Domnu’ pastor, pentru ultimii zece evanghelizati, io nu mi-am primit inca banii … La sfarsitul saptamanii viitoare ? Bine s-atunci, Mantuitorul fie laudat… Da, domnu pastor… Da… Da …. Si niste reviste din alea noi ca-s mai lucioase si cu poze mai frumoase… Da, domnu’ pastor… Da. „Costumul cu servieta” se-ntoarce catre cele doua doamne : - Ma scuzati… Si noi suntem oameni, avem si noi problemele noastre… Actul III Cele doua doamne se prefac ca dorm. Navetistii dorm pe bune. Evanghelizatorul incearca inutil sa indrepte o cuta a costumului. Zice, abia auzit, ca pentru el : „Boul de Icsulescu… Credea ca poate sa evanghelizeze el tot si eu sa tac… Na ! Acu stie si domnu’ pastor … Sa ma ierte Mantuitoru’, da’ trebuia sa spun asta lu’ domnu’ pastor …”
Sceneta in trei acte. Decor : capatul open-space al unui vagon de clasa 1 al personalului Constanta- Bucuresti Obor. Data : ieri, 15.10 a.c. Personaje : 7 – doua dudui intre doua varste, a II-a si a III, un domn „bine” cu servieta si palarie imbracat intr-un costum probabil gri si patru cetateni „obisnuiti” cu fete de navetisti de profesie. Actul I Una dintre doamne, scutura umerii a frison de frig si butoneaza maneta „cald-rece” de sub fereastra. - A naibii nesimtiti. Odata, da’ macar odata n-ar da si ei cum trebuie… Ete-te, na ! Ii frig de crapi si daca dai pe rosu, tat aer rece intra… Da’ banii pa bilete stiu sa-i ceara intregi, afurisitii… Cealalta doamna, cu un aer satisfacut ca cineva a spart gheata discutiei : - Eeee… doamna… Ce sa mai zici de caldura, co io venii aseara fara pic de lumina. Un intuneric de-ti bagai destele-n ochi. Un sfert de ora am scotocit prin poseta dupa sendvis si tot scotocind s-a desfacut din servetel de mi-am umplut un sutien pe care doar ce-l cumparasem, de mustar … Ca sendvisul avea mustar, stiti… Intervine, practic fara pauza, aproape „peste” doamna cu mustarul imprastiat prin poseta, un glas cald, bland, leganat, ca si cum ar fi apartinut cuiva care refuza sa accentueze silabele. Omul tras la costum, spuse, potrivindu-si servieta de vinilin pe genunchi : - Doamnelor, adevarata lumina, caldura noastra cea de toate zilele si toate cele ce ne sunt de trebuinta in viata lumeasca, vin toate de la Domnul nostru, Mantuitorul…, daca stim sa ne rugam la Dansul … O doamna il privi asa cum ai privi o musca proaspat aterizata in farfuria ta cu supa. Cealalta doamna cu aerul cuiva care nu mai stie daca a inchis gazul sau nu. Prima grai : - Haideti sa fim seriosi, domnu’… Ce-are a face Dumnezeu cu nesimtitii astia de la CeFeReu’ ? - Da, daaaa… Asaaaa… Bine zice doamna… , intervine si cea cu gazul - Dar doamnele…, daca doamna zice ca-i frig, apai io nu zic ca nu e. Dar daca ne impreunim mainile a rugaciune, daca cerem caldura la Mantuitor, ia sa vedeti… Ca nu’s cum sa explic ca sa ma intelegeti, daca ne rugam mult-mult, o sa simtiti asaaaa… un fel de caldura care va incalzeste sufletu’… Ma intelegeti ce vreau eu sa zic ? Ca uite io de exemplu… Io nu iubeam copiii. Ma enervau ca faceau galagie. Da’ m-am rugat la Mantuitoru’ sa ii iubesc si-acum, stiti ce ? Scriu piese de teatru pentru ei, ase mi-s de dragi… Iote aicea… si se apuca de scotocit in servieta de unde scoate un caietel roz cu Hanna Montana pe coperti… - Uitati, cititi va rog… Asta-i a doua, c-am mai avut una… Doamna cu musca-n supa se uita peste pagini, tinand caietul departat putin de ochi („N-am ochelarii la mine…”). Unul dintre navetisti scoate un pet de doua kile de bere. Petul trece pe la toti cei patru navetisti. Beau si se pun din nou pe motait, absenti. - Dar astea sunt din Biblie. Mata le-ai copiat de-acolo. - Da, doamna, e teatru biblic, cu scene din viata Mantuitorului. Da’ sunt scrise de mine… - Ma rog… Actul II Incepe cu soneria unui telefon pe fundal. Tonul de apel, o melodie cu iz de cantare religioasa. „Costumul cu servieta” duce telefonul la ureche : - Da, domnu’ pastor, io. Pa tren, domnu’ pastor, vorbeam cu doua doamne despre rugaciune, despre Mantuitoru… Spre Fetesti, da, domnu’ pastor… Ei, daaa…, am fost domnu’ pastor, cum sa nu fiu ?… Da’ daca tot ati adus conversatia noastra inspre aici, apai am si eu o nemultumire. Ca mie sa imi spuneti, noi cati evanghelizam intr-un sat ? Ca luna trecuta io am fost in satul „T” s-acuma ieri, cand am trecut pe-acolo sa le las din revistele alea noi, mi-au zis ca i-or mai evanghelizat doi… Pe unul l-am recunoscut dupa descriere. Lung, desirat si cu mustata, e clar ca-i Icsulescu. D’apoi ii corect asa ? Sa mai vina si altii sa evanghelizeze peste ce am evanghelizat eu deja ? Oamenii din sat ce-or sa zaca ? Ca cati Mantuitori sunt ? Nu ii corect sa fie numa’ unu, asa ca si Mantuitoru ? S-apoi nu ca-i vorbesc de rau, da din greseala am nimerit si eu peste un sat unde mai evanghelizase deja Icsulescu&hellip ; Stiti cum m-o luat lumea la intrebari ? : „Da’ tu din ce secta mai esti ?” Ori nu asa se face treaba, domnu’ pastor. A trebuit sa-i evanghelizez io din nou, asa ca i-am trecut la mine in tabel. Daca apare si la Icsulescu in tabel, apai nu ie corect, ca nu erau bine evanghelizati. Io imi fac treaba ca la carte si numa’ unde m-ati trimis, nu ca altii care vor sa-i evanghelizeze ei pe toti sa faca numa’ ei toti banii… Ca tot am adus conversatia inspre bani… Domnu’ pastor, pentru ultimii zece evanghelizati, io nu mi-am primit inca banii … La sfarsitul saptamanii viitoare ? Bine s-atunci, Mantuitorul fie laudat… Da, domnu pastor… Da… Da …. Si niste reviste din alea noi ca-s mai lucioase si cu poze mai frumoase… Da, domnu’ pastor… Da. „Costumul cu servieta” se-ntoarce catre cele doua doamne : - Ma scuzati… Si noi suntem oameni, avem si noi problemele noastre… Actul III Cele doua doamne se prefac ca dorm. Navetistii dorm pe bune. Evanghelizatorul incearca inutil sa indrepte o cuta a costumului. Zice, abia auzit, ca pentru el : „Boul de Icsulescu… Credea ca poate sa evanghelizeze el tot si eu sa tac… Na ! Acu stie si domnu’ pastor … Sa ma ierte Mantuitoru’, da’ trebuia sa spun asta lu’ domnu’ pastor …”
Petul trece pe la toti cei patru navetisti. Beau si se pun din nou pe motait, absenti. - Dar astea sunt din Biblie. Mata le-ai copiat de-acolo. - Da, doamna, e teatru biblic, cu scene din viata Mantuitorului. Da’ sunt scrise de mine… - Ma rog… Actul II Incepe cu soneria unui telefon pe fundal. Tonul de apel, o melodie cu iz de cantare religioasa. „Costumul cu servieta” duce telefonul la ureche : - Da, domnu’ pastor, io. Pa tren, domnu’ pastor, vorbeam cu doua doamne despre rugaciune, despre Mantuitoru… Spre Fetesti, da, domnu’ pastor… Ei, daaa…, am fost domnu’ pastor, cum sa nu fiu ?… Da’ daca tot ati adus conversatia noastra inspre aici, apai am si eu o nemultumire. Ca mie sa imi spuneti, noi cati evanghelizam intr-un sat ? Ca luna trecuta io am fost in satul „T” s-acuma ieri, cand am trecut pe-acolo sa le las din revistele alea noi, mi-au zis ca i-or mai evanghelizat doi… Pe unul l-am recunoscut dupa descriere. Lung, desirat si cu mustata, e clar ca-i Icsulescu. D’apoi ii corect asa ? Sa mai vina si altii sa evanghelizeze peste ce am evanghelizat eu deja ? Oamenii din sat ce-or sa zaca ? Ca cati Mantuitori sunt ? Nu ii corect sa fie numa’ unu, asa ca si Mantuitoru ? S-apoi nu ca-i vorbesc de rau, da din greseala am nimerit si eu peste un sat unde mai evanghelizase deja Icsulescu&hellip ; Stiti cum m-o luat lumea la intrebari ? : „Da’ tu din ce secta mai esti ?” Ori nu asa se face treaba, domnu’ pastor. A trebuit sa-i evanghelizez io din nou, asa ca i-am trecut la mine in tabel. Daca apare si la Icsulescu in tabel, apai nu ie corect, ca nu erau bine evanghelizati. Io imi fac treaba ca la carte si numa’ unde m-ati trimis, nu ca altii care vor sa-i evanghelizeze ei pe toti sa faca numa’ ei toti banii… Ca tot am adus conversatia inspre bani… Domnu’ pastor, pentru ultimii zece evanghelizati, io nu mi-am primit inca banii … La sfarsitul saptamanii viitoare ? Bine s-atunci, Mantuitorul fie laudat… Da, domnu pastor… Da… Da …. Si niste reviste din alea noi ca-s mai lucioase si cu poze mai frumoase… Da, domnu’ pastor… Da. „Costumul cu servieta” se-ntoarce catre cele doua doamne : - Ma scuzati… Si noi suntem oameni, avem si noi problemele noastre… Actul III Cele doua doamne se prefac ca dorm. Navetistii dorm pe bune. Evanghelizatorul incearca inutil sa indrepte o cuta a costumului. Zice, abia auzit, ca pentru el : „Boul de Icsulescu… Credea ca poate sa evanghelizeze el tot si eu sa tac… Na ! Acu stie si domnu’ pastor … Sa ma ierte Mantuitoru’, da’ trebuia sa spun asta lu’ domnu’ pastor …”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu