In acele dimineti ma opresc sa admir linistea, sa le stau in cale particolelor de lumina si sa vorbesc cu o mata. Trecatorii mereu se uita ciudat cand vad oameni care fotografiaza animale, ori chiar vorbesc cu ele. Dar nici ca-mi pasa. Trec mai departe in drumul meu, lasand in urma mea pisica ce isi linge o labuta. Se muta pe o teava si ma triveste nonsalant. E lumina, e racoare, e o noua zi.
In diminetile acelea de nu ai tragere de inima sa te trezesti caci visai frumos, si ai fi vrut sa continue visul, caci uneori in vis ai ceea ce in viata e mai greu de obtinut, in diminetile acelea prevestitoare unei zile superbe dar racoroasa caci soarele nu s-a trezit nici el bine, in acele dimineti in care nu-ti pasa catusi de putin de cei ce incearca sa te “loveasca” din purul motiv ca se plictisesc (probabil), in acele dimineti intalnesti niste ochi verzi, frumosi si detasati de ceea ce se numeste cotidian. In acele dimineti ma opresc sa admir linistea, sa le stau in cale particolelor de lumina si sa vorbesc cu o mata. Trecatorii mereu se uita ciudat cand vad oameni care fotografiaza animale, ori chiar vorbesc cu ele. Dar nici ca-mi pasa. Trec mai departe in drumul meu, lasand in urma mea pisica ce isi linge o labuta. Se muta pe o teava si ma triveste nonsalant. E lumina, e racoare, e o noua zi.
In acele dimineti ma opresc sa admir linistea, sa le stau in cale particolelor de lumina si sa vorbesc cu o mata. Trecatorii mereu se uita ciudat cand vad oameni care fotografiaza animale, ori chiar vorbesc cu ele. Dar nici ca-mi pasa. Trec mai departe in drumul meu, lasand in urma mea pisica ce isi linge o labuta. Se muta pe o teava si ma triveste nonsalant. E lumina, e racoare, e o noua zi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu