Sansa

Cu totii ne nastem plangand, rosii la fata si nervosi pe acest nou mediu, de unde acest aer, de unde aceasta lumina si aceasta senzatie? Nu stim insa atunci, e posibil sa nu ne dam vreodata seama ca viata are un scop. Poate nu il stim acum, poate nu il stiu nici ceilalti, poate ca nici cateva generatii dupa ce noi nu vom mai fi, nimeni nu va sti. Dar el a existat, fie ca amprenta noastra a ramas sau a fost stearsa de timp. Imi place sa cred ca noi toti, in aceasta lume, nu suntem degeaba, nu suntem o simpla adiere de vant. Asta as vrea sa va ganditi, caci acum suntem mici, niste furnici. Peste un an, doi, zece, cine stie…