parca pentru prima oara, dupa multi ani, am si eu un oarecare sentiment ca vine craciunul….probabil si datorita faptului k a mea colega de birou asculta colinde…ma bucur totusi…incepusem sa ma cred inumana.nu mai aveam nici un fel de bucurie la gandul k vine mosu’, tre’ sa impodobesc badul…
m-a apucat o nostalgie…imi aduc aminte de vacantele de iarna petrecute la tara cu bunicii. asta cred ca e unul dintre cele mai bune lucruri pe care poti sa le faci pentru un copil( sa il trimit la bunici in vacanta).in fiecare an mergeam la colindat. doamne, cate repetitii mai faceam inainte. eu eram un fel de sef de cor. eu eram cea care stabilea cat de inalte trebuie sa fie unele note, cine canta care parte….ordinea melodiilor. oricum, era o adevarata responsabilitate, pe care mi-o asumam cu seriozitate, entuziasm si nu in ultimul rand bucurie..
pe 24 decembrie in toiul noptii noi colindam fiecare casa din satele vecine….era ger, zapada, intuneric…dar era frumos….si e pacat ca doar acum imi dau seama cat era de frumos..ce norocoasa am fost sa pot avea parte de asa ceva…
nu stiu, doresc fiecaruia macar o parte din bucuria pe care o traiam eu atunci! si sa pretuiasca fiecare clipa de bucurie!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu